vineri, 2 decembrie 2011

Alexandru Macedonski


Cântecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cât poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, —
Plouă, plouă.

Plouă, plouă...
Plouă cât poate să plouă...
Zadarnic vor cântece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă...
Plouă cât poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plâng amândouă...
Viața-și urmează-ndârjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cât poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cântecul ploaiei de cobe...
Plouă, plouă...


Un comentariu:

  1. Alexandru Macedonski(n.14 martie 1854, București), cea mai proeminentă personalitate poetică a literaturii noastre, după Mihai Eminescu, la întretăierea secolelor XlX și XX, descoperă simbolismul către 1890, prin evoluția și nuanțarea orientărilor sale romantice structurale. Receptiv noii poezii apusene, prin călătorii făcute în tinerețe(Viena, Geneva, Italia, 1871-1873), continuate până la bătrânețe(Paris, 1884-1885, 1905, 1910-1913), prin lecturi moderne și colaborări intermitente la reviste franceze, Macedonski este primul mare poet și "eseist" român care cultivă idei simboliste, chiar dacă nu cu o deplină consecvență și spirit de continuitate. Este însă un fapt că el colaborează încă, din 1886, la revista belgianului Albert Mockel, La Wallonie, unul dintre primele organe ale simbolismului european, că poetul este cel dintâi care lansează la noi manifeste simboliste și poartă polemici în sprijinul acestui curent: Poezia viitorului(1892), Simbolismului(1895), În pragul secolului(1899), nu numai la Literatorul, dar și în alte publicații simpatizante(Revista modernă, Carmen etc.)
    Inițial, sub influența predominantă a lui Rene Ghil, poetul compune și teoretizează poezia "simbolist-instrumentalistă), adoptată cu destulă elasticitate, căci nu toate poeziile prezentate de Macedonski ca atare corespund, în realitate, acestei formule. Dar ideile sale, care mergeau și în sensul evoluției firești a poeziei noastre, au prins. Din cenaclul macedonskian au plecat toate forțele și talentele care au făcut posibilă apariția poeziei române "noi". De altfel, prima generație mai mult sau mai puțin simbolistă(Șt.Petică, I.C. Săvescu, Al. Obedenaru, E. Sperantia, M. Cruceanu, D.Karnabatt, Al. Petroff etc.) se formează în plină ambianță macedonskiană. Și în materie de diversificație, o poezie a lui Macedonski, Hinov(1880), reprezintă una din primee poezii europene scrise în vers liber, repudiat însă la bătrânețe( Versul zis "decadent", 1916). În această ultimă fază, Macedonski renunță la "simbolism", în favoarea unui clasicism al esențelor eterne. Moare în București, la 24 noiembrie 1920, după o viață plină de tribulații și polemici, transfigurată în cenaclu și marea poezie.

    Extras din " Antologia poeziei simboliste românești ", Editura Minerva, București,1972

    RăspundețiȘtergere