Pământul de pe aripi
E un semnal de dor, alarmă,
O creangă densă peste cer,
Cu blana zburător de albă
A brumei zvelte. A fost ieri.
Un abur joc, un foşnet cheie,
Auzului simţeam că-i cresc
Trei corzi adânci de curcubeie
Pe care le neliniştesc.
Privirii i-a fost tare milă
Când s-a deschis spre sudul gol
Şi a văzut murind argilă
Din aripile unui stol.
Şi m-am gândit că încontinuu
Călătoresc fără contur.
În cuiburi de pamânt destinul
Aripa lor o moaie dur.
Şi anotimpurile grele
Le-amestecă, le-alege simplu,
Şi ploaia nu poate sa spele
Pământul de pe aripi - timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu