luni, 23 mai 2011

Constanţa Buzea


Tu, de ce...

Marginile lumii parcă sunt de apă,
Setea ca un arbor s-a împrăştiat
Într-un cer pe care l-a retras văzduhul
Pentru ochiul lumii alb-încercănat.

N-am curaj să umblu singură prin seară.
Trestiile negre clatină pământul.
Timpul scade-n noapte cadenţat de umbre,
Tu, de ce-l cutremuri, tu, de ce, cu gândul?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu