Cu raza, baţi din veci aceeaşi cale,
Cum vii din nesfârşit înspre-nserări,
În umbra noastră faci din nou cărări,
Să Te primim cu svon de osanale.
Te dăruieşti cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plâng în aşteptări,
Aluneci lin, căzând din zări în zări
Spre duhuri care ştiu să fie goale.
Tu treci mereu în neguri nesfârşite,
Să biruieşti amurgul prin Calvar
Şi-n taina frumuseţii negrăite,
Te naşti de sus în foc de raze iar,
Ca să-mplineşti minuni făgăduite,
Lumină Tu, nespus de mare har.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu