Şi-mi zise Domnul: Eu sunt frumusețe;
În Mine-i cald sălaș de primăveri;
La Mine zorile sunt fără de seri,
Şi duhul înflorește-n mii de fețe.
Psaltirea negrăitei învieri
Din glasul Meu se toarce cu mândrețe,
La Mine arde patima-n blândețe
Şi cântă desfătarea din dureri.
Am tainice izvoare de culori,
Am șopot plin de dulce glăsuire.
Şi Eu revărs din veșnice comori,
Peste aleși puteri de plăzmuire,
Şi-i fac să-mi fie asemănători
În duh, prin arzătoarea lor iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu