Crâng
podoabã verde şi luminã crudã,
m-am dus sã vãd şopârle şi gândaci
şi sã vorbesc cu tinerii copaci.
Lira mi-am prins-o-n ramul înflorit
al mãcieşului ce-am întâlnit.
Bondari de aur s-au suit pe strune
şi paseri începurã sã s-adune.
Hulubi sãlbateci se roteau pe sus.
"Surorile mele, le-am spus,
nu vã temeţi, nu-i laţ, nici căpcanã;
e-o scorniturã-omeneascã şi vanã..."
Atunci pitulicile se bucurarã.
"Vrei sã-ti cântãm eterna primãvarã?"
"Vreau, paseri bune,
care n-aveti braţe, nici strune."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu