vineri, 25 februarie 2011

Vladimir Benediktov


Valsul

Totul străluceşte: candele, lalele,
Peruzele, scumpe diamante,
Candelabre, epoleţi şi stele,
Şi cercei, brăţări de-argint, inele,
Plete, fraze şi priviri galante.
Totul e-n mişcare: oameni fără număr,
Danteluţe, panglici, piept şi umăr,
Picioruşe demne de-a primi cununi,
Dând făgăduinţe tăinuite,
Zeci şi zeci de inimi istovite
De corsete şi de pasiuni.

Obosit de-a dansului rotire,
Cercul, în treptata lui rărire,
Nu mai e aşa strălucitor.
Încă de când valsul era-n toi,
Cei ce se-nvârteau, doi câte doi,
Se smulgeau din cercul mişcător:
Parcă-s praful dus de-a vântului suflare
De pe un inel cu-o piatră suverană,
De pe-o diademă de mărgăritare,
Sunt sclipiri o mie
În multicoloră euforie
Ale prăvălirii unei roţi de foc...
O pereche doar mai vezi în jur:
Numai ea şi el. Ea poartă-n zbor
Vălul alb precum un abur pur;
El vestmânt mai negru ca un nor.
Sigur se-nvârteşte universul
Şi rotirea nu-şi opreşte mersul,
E un veşnic vals întreaga fire,
Fiecare arcuş tot mai vioi.


Un comentariu:

  1. Vladimir Benediktov (1807-1873)

    Faima deosebită de care s-a bucurat în anii '36 poezia lui Benediktov - şi pe care a distrus-o critica severă a lui V.G.Belinski, care a văzut în el un epigon - se datorează mai ales valenţelor muzicale ale versurilor sale. Prin aceasta ele rămân semnificative pentru anumite tendinţe ale vremii respective şi îşi păstrează interesul chiar şi astăzi.

    Antologie de poezie rusa & perioada clasică, volumul 1, Editura Minerva, Bucureşti, 1987
    Din colecţia Biblioteca pentru toţi

    RăspundețiȘtergere