sâmbătă, 26 februarie 2011

Dominic Stanca


Niciun cuvânt

Niciun cuvânt de-al tău. Se face seară.
Adoarme pasul, gândul meu vetust.
Păreri de rău târzii mă înconjoară.
Roteşte apa într-un cerc îngust.

O destrămare calmă, fără vlagă.
Pe urme stinse ochii tăi - ce goi !
Ce dezolant e ţipătul ce neagă !
Ce dureros ecoul  înapoi !

Niciun cuvânt de-al tău. Se face seară.
Coboară frunza neagră din agud.
Un anotimp străin mă înconjoară.
Niciun cuvânt de-al tău nu mai aud.

Ci numai vântul, poate numai vântul
în febra lui de-amurg, mai stins, mai dus
cum nicio floare nu mai dă pământul
şi nicio vorbă nu mai ai de spus.


Un comentariu:

  1. " O amintire, ce rană veche!...
    Ce urme pustii...
    Eu fără tine sunt azi nepereche
    tu, nălucire - a fi, a nu fi... "

    (Dominic Stanca)

    RăspundețiȘtergere