În vechile tablouri, pace,
după-amieze înecate
de iarbă fumegând pe tunuri
ameţitoare de palate.
E linişte ca-n lungi corăbii
agonizând pe mări străine...
Un gest, şi m-ar putea împinge
în golul clipei care vine
purtând otrava sau cenuşa...
În locul lacrimei, doar sare.
Ci eu, cum îţi dezleg făptura
din aerul în destrămare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu