Suflet fără chei
Trece toamna, iarna, vara şi în inimi urcă seara
Vântul cântă în neştire peste glezna ta subţire
Palma mea în rugăciune peste sânii tăi apune
Şi visez că eşti aieve vas de aur plin cu seve
Când de fapt eşti amintire, tu şi glezna ta subţire
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.
Hei, suflet fără chei
Fără porţi şi fără ziduri,
Laşi în urmă numai riduri.
Trupul tău cu gust de miere luminează-n încăpere
Din alt timp din altă viaţă care se destramă-n ceaţă
Doar la mine în cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar în cântec te mai am, măr aprins lucind în ram
Şi mi-e dor şi mi-e pustiu şi mă-ntreb dacă sunt viu
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.
Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tău ca o văpaie nu-mi mai intră în odaie
Steaua-mi bate în fereastră unde-i umbra ta albastră
Unde-s paşii tăi cei dragi, sânii mirosind a fragi
Şi mi-e frig şi mi-e amar şi mă chinui în zadar
Mâna vai, pe strune-mi moare şi pe tine nu te doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu