Declin
Mă scutur calm de foi ca o pădure
şi ca un cer mă desfrunzesc de stele,
sau ca-ntr-un lac, sub nuferi şi inele,
mă tot scufund spre adâncimi obscure.
Din toată zarea fulgerelor mele
se-ntorc, rănite, pajurile sure.
O aşchie-mi rămase din secure,
şi din prăjina steagului surcele...
Cântam, cândva, triumful aurorii,
nu ale nopţii negre sarabande
Şi, dincolo de rânjetul vâltorii,
Visam să las hambare de ofrande
şi-n urma mea superbe traiectorii,
un cer întreg de jerbe şi ghirlande.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu