De jos, din zbuciumata-mi adâncime,
tânjesc mereu seninătăţi să isc,
gelos pe glacialul lunii disc,
pe tot ce e celestă limpezime.
Vrând armonii de rece obelisc,
în genuine-arhitecturi sublime.
urăsc zbârlita râpelor asprime
şi flămânzesc după zăpezi de pisc.
Port jindul simetriilor măiestre,
dar fierb în mine-un fluviu subteran.
Râvnesc doar prin crâmpeie de ferestre
gheţaru-nalt cu creştet diafan;
Sunt clocot şi vreau roci alpestre,
vreau ape de oglinzi şi sunt vulcan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu