Calendarul
Calendarul pe care singură
Mi-l scriu pe perete
Este singurul lucru de care mi-e teamă
Cu adevărat pe pământ.
În fiecare seară mâna mea
Face fericită un cerc în jurul cifrei curente:
roşu pentru poezie
verde pentru proză.
Sau tremură de ruşine şi spaimă,
Trăgând două linii încrucişate cu negru
Peste ziua scoasă din timp.
Astfel,
Viaţa mea devine mai scurtă
Cu o necunoscută pierdută-n neant
Despre care n-am fost în stare să scriu
Nicio literă care s-o ancoreze în fiinţă,
Viaţa mea devine mai scurtă
Cu fiecare zi neapărată
De un cerc roşu
Sau de un cerc verde,
Pentru că nimic din ceea ce nu este scris
Nu există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu