Dulce vânt prin tei cum bate,
Cea întredeschisă uşă...
Au rămas pe masă-uitate
O cravaşă, o mănuşă.
Pleoapa lămpii pal clipeşte...
Stau şi-ascult tăcere-adâncă.
Pentru ce-ai plecat? Fireşte,
A pricepe nu pot încă...
Să ne-mbucure ferestra,
Mâine zorii ne aşteaptă.
Minunată-i viaţa asta ;
Inimă, fii înţeleaptă.
Ostenit-ai straşnic foarte,
Strigi mai stins, baţi mai arare...
Sufletele – scria-n carte –
Pare-se-s nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu