joi, 23 septembrie 2010

Carl Sandburg


Vorbe într-o cabană din porumb

Scrie-ţi dorinţele
pe uşă
şi intră.

Stai afară
în apa lunii, a lunii recoltei.

Adă înăuntru
strângerea de mână a bostanilor.

Este un dor
în fiecare alună ?
Este o nădejde
în fiecare clucă de porumb ?
Este un sărut
în fiecare diformă umbră care se ridică ?

Trifoi şi zumzet, deodată ;
vânturi puternice şi noiembrie plouă.

Cumpără încălţări
pentru aspra vreme din noiembrie.
Cumpără cămăşi
ca să dormi afară în luna lui mai.

Cumpără-mi
ceva fără folos, să-mi amintesc de tine,
Trimite-mi
o foaie de oţetar de pe un deal din Illinois.

Din chipurile care mărşăluiesc prin licăririle
buştenilor aprinşi,
Din muzica focului care cântă iernii,
Fă ca al meu chip să umble prin purpură
şi cenuşă,
Fă-mă unul din cântăreţii focului zvonind
o iarnă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu